Denumire științifică: Coriandrum sativum
Nume comun: coriandru
Descriere generală: Probabil provine din bazinul mediteraneean, unde grecii și romanii îl foloseau în preparate și băuturi. Se știe, de asemenea, că era deja folosit de egiptenii antici la îmbălsămarea trupurilor și ca plantă medicinală.
Fructele rotunjite sunt de obicei numite „semințe”, împărțite în două părți care conțin câte o sămânță fiecare.
Este utilizat pe scară largă în bucătăria indiană și arabă, iar în România a început să fie folosit pentru asezonarea salatelor.
Atât frunzele, cât și fructele uscate sunt folosite în gătit ca condiment, iar frunzele capătă o aromă mai puternică cu cât sunt mai în vârstă.
Informații nutriționale: Coriandrul este bogat în fibre, proteine, vitamina B și niacină. Frunzele sunt foarte bogate în fier și vitamina C.
CONDIȚII DE CULTIVARE
Clima: în general, foarte adaptabil, de preferință în climate blânde și calde. Plantele care cresc în plin soare au în general mai multă aromă și savoare.
Sol: preferă solul bine drenat, bogat în materie organică și, fiind o plantă rustică, produce frunze cu o aromă mai bună și mai multă savoare dacă este cultivată în soluri puțin fertile.
Udare: păstrați solul mereu umed, când planta este tânără, fără să băltească. Când planta ajunge la o dezvoltare bună, udarea trebuie să fie mai rară, permițând solului să se usuce ușor între o udare și alta.
Culturi intercalate: nu are culturi asociate cunoscute, iar înțelepciunea populară spune că nu-i place să fie cot la cot cu salata. Coriandrul are proprietăți de respingere a acarienilor și afidelor și, fiind o plantă umbeliferă, în rotație poate fi urmată favorabil de usturoi, praz, ceapă și porumb.
Perioada de semănat: din februarie până în noiembrie.
Timp de recoltare: pe tot parcursul anului, aproximativ la 30 până la 70 de zile după plantare.